Nenorocirea apare atunci cînd te trezești că ceafa groasă și obrazul la fel este vecin cu tine! Locuiește în apartamentul fix de deasupra ta. Asta se numește direct fatalitate, blestem, karma, calamitate, pisica neagră și cum mai vreți voi. Partea halucinantă este cînd afli că respectiva ceafă este un profesor! Un profesor care formează caractere. Oameni. De fapt asta este partea gravă.
Drept urmare încerci să îl eviți, să îl ocolești, să-l ignori. Pînă într-o zi cînd nu mai ai cum, obligat fiind să ai de-a face cu el. Acesta este momentul în care începe coșmarul vieții tale. Pentru că țeava LUI de scurgere se află în baia TA. Și e spartă. Fix la ieșirea din zidul comun. Iar tu nu ai cum să intervii, pentru că ar trebui să spargi peretele și planșeul dintre baia ta și bucătăria lui, de jos în sus, contrar oricăror logici, ca să ajungi tot la el în bucătărie, unde începe problema. Îl anunți, îi spui, îi explici, iar el susține că sus totul e curat și frumos și că nu e spart nimic, nu curge absolut nici un strop la el în bucătărie, tu încerci să îi amintești de gravitație și de legile fizice, mizezi pe faptul că e profesor, predă matematicile și sigur va înțelege. La care el susține că nu e așa, îți trimite și o fotografie cu zidul lui, cu faianța lui, mîndru pînă la implozie, Uite!! totul e uscat, la mine nu curge nimic. Ultimul argument care îți rămîne este declarația unui mare clasic în viață, de meserie instalator, Căcatul curge de sus în jos, și nu invers!, dar te abții, dacă ceafa nu l-a înțeles pe Newton, nu are cum să-l înțeleagă pe Ilie. Nu sfîntul, instalatorul.
Totuși, după multe insistențe, pentru că nu te lași, deja spărtura aia începe să-ți facă daune, lasă de la el și îți zice că vine în 7 zile cu instalatorul personal, ca să constate acela, mare profesionist, dumnezeul instalatorilor pe pămînt. Trec 7 zile, nah, lumea a fost făcută în mai puține, îi amintești cefei că deadline-u‘ a trecut, îți răspunde că dumnezeul respectiv l-a amînat cu încă 7 zile, zici, Euh… e dumnezeu, ce dracu, nu stă el la dispoziția ta, după alea încă 7 afli că a profitat și ăl de sus de ziua națională, de Sf. Andrei, Sf. Sisoe, Sfînta Lene, Sfîntu’ Așteaptă plus care or mai fi și că vine peste alte 7. Zile. Bon, în total 21, calculezi în mintea ta, dar nu mai crezi, evident, nimic, e momentul în care începi să cauți avocați. Avocați specialiști în instalații, că precis există și de ăștia, nu? Adică dacă sînt avocați specialiști în drept, în stîng, în divorțuri, în omoruri, în prostie – da, prostia e penală -, de ce nu ar exista și specialiști în țevi, fitinguri și coturi în unghi obtuz.
Dar, spre marea ta surprindere, după ce întrebi ceafa a 4-a oară, afli că vine împreună cu dumnezeul ala al lui duminică la ora zece, și într-adevăr, duminică la ora 10 jumate fix îți bate la ușă. Acum chiar nu pot reda întreaga discuție în care dumnezeul instalatorilor mi s-a adresat ca unei bucătărese de cantină, explicîndu-mi că eu am obligația de a sparge tot ce e în jurul țevii din peretele comun și de a mă asigura că noul cot (sic!) de țeavă, pe care o voi monta eu de jos în sus, se va potrivi la fix cu sifonul chiuvetei care se află în bucătăria de deasupra. A cefei. Am replicat că și nouă la Politehnică ne-au povestit tehnologia creării unei țevi – se ia o gaură și se asamblează o bucată de tablă în jurul ei – și că la New York zgîrîie norii se construiesc de sus în jos, dar că astea erau păcăleli ale profesorilor pentru studenții din anul I, iar cine credea era exmatriculat instant și fără acces în altă facultate timp de 77 de ani. Ah da, nici instalatori nu aveau dreptul de a deveni, așa cum nici eu nu am dreptul de a interveni în instalația unui apartament al cărui proprietar nu sînt.
Concluzia, după cincisprezece minute jumate de tergiversări, a fost, a cefei, Deci (da, a început fraza cu concluzia, evident), ori spargeți peretele și înlocuiți cotul, ori îmi pare rău pentru dumneavoastră. A făcut o rotație de 180 grade și a plecat.
Moraru Augustini, am o întrebare, evident retorică. Teacher! În Arad tot așa vă comportați? În imobilul unde locuiți, la fel faceți? Sau vă permiteți asta doar în Timișoara și numai în fața unei femei pe care o (des)considerați singură și fără apărare? Eu pot doar mulțumi pentru norocul de a nu fi avut un asemenea profesor la liceul Ioan Slavici din Arad, grand merci!
Commentaires récents