Octombrie (c) Mirela Tonenchi

Am rugat toamna să nu mă uite

A căzut toamna şi m-a trezit din visul

toamnei trecute ce tocmai îl încropisem.

Să vină mereu peste mine, acoperindu-mă

cu visele ei de aur.

Mătur frunzele căzute ale gîndului meu,

le adun toate într-un munte,

şi tac.

Sînt fiul ei şi orice frunză ce moare

e un gînd al meu.

Tac din nou şi fiecare tăcere

e o nouă trecere

Fiecare rază filtrată prin iubire

îmi e o dorinţă.

Rog toamna să nu mă uite.

O recunosc mereu, de cînd mi-a dat

lumina.

Sînt fiul toamnei şi fiecare cocor

îmi e o urare trimisă celorlalţi.

O iubesc cum iubesc ploile,

iar lacrimile mele le găsiţi dimineaţa,

pe frunze.

Voi ruga toamna să nu mă uite.

pînă la toamna care

va veni şi mă va trezi

căzînd.

Aştept trecerea dimineţilor, poate

voi deveni şi eu,

cîndva,

toamnă.

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 18/10/2012.

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :