Cărţi poştale, certificate de deces şi „xerocopii” pentru şomaj

Demarez eu acum cîteva săptămîni acţiunea pentru a beneficia de ajutorul de şomaj.

La ghişeul de la ITM, prin bunăvoinţa lucrătorului de acolo, primesc o jumătate de coală A4 cu cele de trebuinţă pentru întocmirea dosarului, lucru important, ca nu cumva să îmi scape vreo ţidulă fără de care nu este primit dosarul.

Iată faimoasa listă:

1. Carnetul de muncă – original (vizat de camera de muncă) + xerocopie.

2. Decizia de desfacere a contractului de muncă.

3. Adeverinţa tip de la ultimul loc de muncă.

4. Actul de identitate, în original şi copie.

5. Certificatul de naştere, în original şi copie.

6. Certificatul de căsătorie, în original şi copie, sentinţa de divorţ, certificat de deces.

7. Acte eliberate de organele financiare teritoriale, din care să rezulte că nu realizează venituri, ori realizează (din activităţi autorizate, conform legii).

8. Certificat medical tip MS din care să rezulte că este apt de muncă sau au eventuale restricţii medicale (medic de familie).

9. Actele de studii şi calificare copie + original.

10. Un dosar plic.

11. Două cărţi poştale timbrate.

12. Livretul militar copie + original.

Iau eu hîrtia şi, în timp ce mă îndrept spre ieşire, încep a citi, bifînd în minte ce am şi ce trebuie făcut. Hopa! Am o problemă, ca atare mă întorc la lucrătorul de la ghişeu pentru a mă lumina, aştept din nou cuminte la rînd şi cînd ajung în faţa geamului, zic, Nu vă supăraţi, certificat de deces? Adică dacă am murit mai primesc şomaj? Se uită acela lung, evident blocat, în ochii mei cei verzi şi clar considerînd că am o problemă cu înţelegerea, zice ceva de genul, Păi nu al dumneavoastră! Dau din cap că pricep, Aaah! Nu al meu! Dar… al cui? Păi eu depun dosarul pentru şomaj. Deja vădit iritat, încearcă o explicaţie, Păi al soţului! Sau al cui a murit! Tare de cap, reiau, Da’ ce are soţul cu toată povestea asta, şomajul este pentru mine! Şi dacă mama ori bunicul ar fi murit, tot eu întocmesc dosarul, în urma faptului că am muncit şi contribuit la dări ultimul an, aşa cum cere legislaţia, aşadar certificatul de deces poate fi doar al meu, aşadar în cazul acesta am dreptul la şomaj! Am înţeles! Mi-a aruncat o privire, care noroc că a fost lansată prin cea sticlă, altminteri m-ar fi ucis pe loc şi iată că certificatul de deces ar fi făcut complet dosarul meu pentru şomaj.

Bun, aspectul respectiv fiind de-acum lămurit, plec să adun toate cele necesare, cu adeverinţa tip de la ultimul loc de muncă altă poveste, cică firma nu eliberează aşa ceva, trebuie a o lua de la ITM iar ei doar o completează. Dumnezeu să le dea sănătate celor ce au inventat Internetul şi pace lui Graham Bell, căci aşa am putut, de la biroul personal, da telefoane şi căuta informaţiile, afla că nu ITM dă adeverinţa ci compania, după o întreagă tevatură, ex colega de la HR îmi promite că va face ea ceva de genul, din care să rezulte ceea ce am aflat prin telefon, adicătelea cotizarea pentru şomaj în ultimele douăsprezece luni. Dar adaugă, Eu îţi fac asta, dar dacă nu ţi-o va primi, nu mai sînt eu de vină… Ura!

Ah! Cărţile poştale! Mă prezint la oficiul poştal din cartier şi, cu o anume jenă, întreb, Nu vă supăraţi, am nevoie de două cărţi poştale timbrate, mai există aşa ceva? Doamna de acolo, foarte amabilă, se întoarce şi îmi arată un panou pe peretele din spate unde erau prinse cu ace de siguranţă o grămadă de vederi, una mai frumoasă ca alta, şi zice, Păi astea sînt. Gîndirea mea face instant o pauză, ca atare şi funcţia vorbirii, îmi revin însă repede, Dar mie nu îmi trebuie o vedere cu La Tour Eiffel, eu doar am nevoie de două cărţi poştale. Timbrate. Zîmbind, răspunde, Păi acelea vechi, galbene cu chenar albastru nu mai există, acestea sînt. Prind curaj şi o mai întreb dacă ştie pentru ce am nevoie de aşa ceva şi aflu că dacă va trebui ITM să îmi comunice cumva, vreodată, ceva, au, iată, cărţile poştale timbrate asigurate. Zuper!

Aşa că am achiziţionat pentru dosarul meu de şomaj două ilustrate frumoase, calitate bună, carton de 110 gr/mp, laminate, cu Banca Comercială Română din Timişoara. Din Calea Aradului, că am recunoscut! J

O minoră problemă tot am, Internetul a fost inventat pe undeva prin anii ´90… Itemeul lucrează în 2011 tot cu cărţi poştale??? Bun… problema mea e retorică…

Aventura nu a luat încă sfîrşit. Au mai rămas adeverinţa tip şi cîteva copii… oare dacă nu merg la Xerox ci la Minolta, par exemple, va fi grav??

PS. Un lucru vă atrag atenţia! Dacă aţi murit cumva, trebuie să vă documentaţi bine de tot dacă mai sînteţi eligibili pentru indemnizaţia de şomaj. Că eu tot nu am înţeles. Nu de alta, dar să nu mergeţi degeaba…