Incredibila şi nemaiauzita poveste a micului Dali şi a prietenului său, norul Pee- capitol

– Ce mîncăm?

– Auzi, toţi motanii sînt aşa ca tine?

– Aşa cum?

– Aşa! Mîncare, somn, mîncare! Atît!

– Dap.

– Oufff… Hai, avem budincă de petale de iris şi ceai de Curcubeu.

– Chîîîhhh… Cred că o să vomit…

– Nu! Dimineaţa asta mănînci ce mănînc şi eu, altceva nu avem!

– Un pic de smîntînă se poate? Peste budinca aia… Hm?

– Pffff… ai şi tu nişte gusturi…

Micul dejun deja luat, porniră spre Continent şi o nouă zi.

– A fost foarte bun ceaiul ăla…

– Ştiu.

Pe ţărm avea loc un concurs de zmee de hîrtie, copii, părinţi, oameni singuri ori în grupuri, cît se vedea cu ochii, fiecare cu zmeul său, unii se formaseră în echipe, alţii doar priveau, o mare de culori în aer, toţi se pregăteau pentru marele Concurs, cozile zmeelor fîlfîiau prelung în aer.

– Waohhh!!!

– Ai mai fost la un concurs de zmee, Dali?

– Nu. Dar tu?

– Nici eu…

– Care o fi premiul, Pee?

– Hai să aflăm.

Un bărbat între două vîrste vorbea încontinuu printr-o porta-voce, Mare concurs, mare! Cîştigătorul primeşte o excursie de o zi, gratis la Insula du Lac, dus-întors! Mare concurs, veniţi, înscrie-ţi-vă zmeele şi cîştigaţi!!!

– Insula du Lac?? Pee, îţi spune ceva insula asta?

– … du Lac, du Lac… Haaiiii!!… O fi avînd legătură cu Lancelot??

– Cine e Lancelot?

– Îîîîm un amic de-al meu…

– Păi hai să aflăm!

Pee sări la motan şi-l îmbrăţişă cu toată puterea lui de nor.

– Hey, Ho! Ce-ai?

– Dragul meu Dali, eşti genial! Ge Ni Al!!!

– Îhî… Asta ştiu… Mrrr… Da’…

– Păi da! Aşa putem afla!

– Aşa cum? Afla ce?

– Despre Insula du Lac! Sîntem la un concurs de zmee, aşadar tot ce ne trebuie este un…, uuun..

– Uuuunn…

– Zmeu!!!

– Zmeu. Da… Uite dau eu o fugă pînă-n China să aduc unul… ţi-e bine? Eşti cam roşu la faţă.

– Mă enervezi cînd faci pe prostul! Sînt emoţionat acum, termină cu prostiile despre China, acolo nu există Zmei, doar Dragoni! Eu! Eu voi fi Zmeul!

– Ah bon… Tu, un nor, eşti şi zmeu acum…

– Ţţţţ!!  Fă rost de ceva fire şi ne vedem în cinci minute.

– Mda… cinci! De ce nu şapte?!! Sau trei!!

Pee ţinea capetele a trei fire subţiri din bumbac pe care Dali le trăsese din pulloverul unui domn cu burtă şi cu papillon, înnodate la un moment dat şi împletite apoi pînă la capătul ce îl ţinea motanul într-un ghem, norul făcuse toată învîrteala, împletitura aţelor, aşa încît se încriseră în concurs, Pee era de-acum un zmeu adevărat şi de toată frumuseţea, nimeni nu putea bănui nimic.

– Ai văzut? Ţi-am zis eu!

– Woooww!! Stai liniştit să nu te scap!

– Nu mă scapi, tot ce trebuie să faci, este să te ţii bine de capătul tău.

– S-a făcut, Pee!

Un roi de fluturi vişinii dădu startul concursului şi fiecare zmeu încerca să urce cît mai sus, evaluarea era corectă, toţi participanţii aveau aceeaşi lungime de sfoară, la sfîrşit se putea calcula prin scădere care zmeu e mai sus. Vîntul era acolo, nu putea rata aşa ceva şi învîrtea zmeele şi răsucea sforile de nu mai ştiau participanţii care al cui era, se ciocneau între ele, oamenii se împiedicau şi se trezeau cu nasul în nisip, unii peste alţii, Dali alerga printre ei, Pee se înălţa sus, tot mai sus, la un moment dat a rămas doar el, Juriul i-au declarat cîştigători!!! Bravoooo!! Bravoo!! Dar…

– Pee!!! Pee!!! Nu mai am sfoară! S-a terminat ghemul!!!

– Ţine-te bine Dali!!! Ţine-teee!! Zburăm către Insula du Laaac!!!

Motanul nu mai apucă a zice Mrrr, se prinse cu cele patru lăbuţe de capătul sforii, închise ochii şi călătoria începu…

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 19/11/2012.

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :