Mr Gray, capitol (c) Mirela Tonenchi

Mr Gray hotărî să îşi ia o zi liberă, voia să aranjeze nişte fotografii ce considera că nu îşi aveau locul acolo unde erau, aproape jumătate de an trecuse de cînd era în orăşelul acela şi visase mult, făcuse sute de fotografii deja, iar atelierul avea nevoie de o reamenajare, trebuia mai mult spaţiu pentru imaginile ce urmau a fi visate iar mai apoi expuse.

Le luă în ordine pe fiecare, preferinţe nu avea în afară de una,

Lorsque la mort me ferra dormir, je continuerai a rever de toi.

Aşa zice Yaseen Khan, bunul său prieten, pictorul indian care împrumută o tuşă de culoare şi poezie bulevardului Saint Germain din Paris, atunci cînd de departe poate fi zărit, etalîndu-şi cuvintele şi picturile de-a lungul gardului bisericii Saint-Germain-des-Prés.

Eu sînt pata albă! Totul este alb! Întotdeauna poezia. Asta vine de departe.

Unii oameni se opresc şi citesc, Le monde est une poésie,   Ah ce aiureală, chiar credeţi că lumea este o poezie? Alţii trec fără să citească şi restul, fără a se opri, importanţi sînt cei ce rămîn pentru o clipă ori mai multe, e ca şi o întîlnire a unui suflet cu altul…

Eu sînt barca, voi sînteţi marea…

Se reunesc uneori cei doi prieteni în Saint Germain de Prés, alteori în vreo fotografie, prin India, ori aiurea, întîlniri onirice întîmplătoare ori ba, imaginile se transformă în cuvinte şi invers, întîlniri în afara timpului, nimeni nu ar spune că mustăţile întoarse în sus ale lui Mr Gray ar putea avea vreo legătură cu silueta longilină a lui Yaseen Khan. Poate doar privirea neagră e aceeaşi…

Într-o altă lume, puteţi fi în acelaşi timp un pic diavol, un pic înger, e adevărat. În acelaşi timp.

În lumea lui Yaseen Khan nu poţi fi decît una din două, iar el a ales. El nu cîntă nici Chopin, nici Brahms, el cîntă Yaseen. Plăcerea trebuie să fie continuă, zice el, în momentul în care spui, Este perfect, s-a dus dracului tot, trebuie prelungit momentul la infinit, în afara timpului, Am înţeles că perfecţiunea este moarte. După aceea nu mai este nimic de făcut! Aşadar în fond, omul este nefericit. Pînă la sfîrşit. Visele sînt mai lungi decît viaţa. Omul va muri şi el, dar va visa în continuare. C’est beau le reve.

De fiecare dată cînd se revedeau, schimbul de saluturi era acelaşi, invariabil,

– Que la vie est belle!

– Isn’t it!

Tout est beau…

­- Dar ei nu ştiu încă…

Lorsque la mort me ferra dormir, je continuerai rever a toi.

– Există un paradis aici, pe care îl construiesc ei înşişi.. Celălalt, este imaginar. Este de cealaltă parte.

– Totuşi imaginar!

Mr Gray termină de aranjat atelierul, deja i se părea mai bine, eliberase, printre fotografiile reordonate, un spaţiu pentru încă tot atîtea altele noi,

– Yaseen, ce părere ai? Va fi către perfect şi de data asta, ştiu…

– Je sais aimer seulement, c’est tout. Le reste ne m’interesse pas.

– Uite de aceea te iubesc eu pe tine, şi lumea întreagă.

Băură cîte un păhărel de kir din petale de flori de Nu mă uita, plutind în Permanenţă şi atingîndu-i marginile ce nu pot fi niciodată atinse, clipind magii şi vise ascunse, necunoscînd aduceri aminte şi loc de plecare. Fără uimiri şi semne de întrebare, fără mîine, după care îşi luară rămas bun. Pentru în afara timpului…

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 05/11/2012.

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :