Mr Gray, fragment – Pasărea, libelula, dragonul – (c) Mirela Tonenchi

Astăzi veţi desena un val.
Un vaal???
Exact. Un val.
Ăăă… un val de apă? Aşa ca în ocean, ori în mare?
Poate fi şi un val de nisip, dacă vreţi, un val de vînt, un val de fluviu…
De rîu?
Cum e ăla un val de vînt?
Gata! La treabă, pe urmă povestim.

Tu. Aha!… Ia uite, valuri de nisip.
Da, dune, furtuna a trecut, călătorul şi-a reluat drumul, uite, vine de acolo şi se îndreaptă… într-acolo!
Scuze, în deşert oamenii nu ar trebui, atunci cînd nu călătoresc pe jos, lucru mai rar întîlnit, să se afle pe o cămilă?
Păăi… Uneori, da.
Aşaaa… Şi alteori? Ce, ce animal e acela?
E un dragon.
Un dragon!
Da, omul meu străbate deşertul, trece fiecare val de nisip, fiecare dună pe un dragon.
Înţeleg… Dar nu zboară? Ei, dragonii? E mai rapid aşa, nu? Mai practic.
Păi priveşte mai atent, ceea ce vezi tu acum e umbra lor, dragonul şi călătorul lui sînt deasupra deşertului, zboară de mînă cu norii. Vezi vreo urmă pe nisip?
Aşa e…

Şi tu.
Voiam un val de vînt dar nu am văzut niciodată unul, aşa încît să îl pot desena… Am început în colţul din dreapta arţarul îndoit de vînt… E valul! El l-a aplecat, cînd în stînga, cînd în dreapta cu greu îi poate rezista copacul…
Şi ai desenat apoi un val de mare…
E un val de ocean.
Şi care e diferenţa?
Valul de ocean trăieşte mai mult.
???
Fiindcă vine de mai departe.

Pe nisip se vede un fragment dintr-un desen, pesemne valul l-a şters dar nu complet, ce era desenul?
Hm, zîmbetul se ivi, A fost o libelulă, a mai rămas doar o aripă a ei.
Sau un fluture?
Nu, nu, o libelulă.
Eşti sigur?
Păi da, că doar eu am desenat-o! La început erau doi oameni acolo şi desenaseră o inimă înainte de a pleca, dar eu am văzut că ei se iubeau cu adevărat şi m-am gîndit că ar fi fost păcat ca valul meu de ocean să şteargă inima aia a lor, aşa că am transformat-o repede, repede într-o libelulă şi am eliberat inima să poată merge cu ei. Asta e tot.
Ai făcut foarte bine.

Acum tu.
Eu am un val de apa.
Şi unde e valul? Eu văd un… fluture! Stai! Pare a fi un dragon… ori chiar o libelulă!
Stai să-ţi spun. Stînca e înconjurată de obicei de nisipuri, de valuri de nisip şi ochiuri de apă, un rîu trece nu departe de aici şi doar un drum există între ea şi continent, vezi? O dată pe an apele înconjoară complet stînca venind din cele două părţi iar atunci cînd cele două valuri, care este de fapt doar unul, se unesc, se vede ceea ce vezi şi tu aici.
O formă…
E o pasăre. În clipa în care apele acoperă totul, pasărea îşi ia zborul, peste tot rămîne doar o întindere mare de apă, drumul e dedesubt şi el, iar stînca singură în mare.
Şi pasărea? Unde zboară pasărea? Va reveni?
Pleacă înapoi în locul unde se formează valul de apă, iar peste un an va renaşte tot aici, cînd valul va acoperi din nou totul în jur.
Din spuma lui, va lua iar viaţă.
Da. Din spuma valului.

Mirella Tonenchi, 27 oct 2012

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 27/10/2012.

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :