Doctori şi Jurămîntul lui Euro’crates

Am asistat azi la un schimb de replici care m-a (din nou) înfuriat cumplit, nu mă pricep prea bine la poziţie, la politică, eu doar nu mă pot abţine, însă tot poziţie se cheamă şi reacţia la asemenea istorii ce în final tot de o politică ţin, aceea a bunului simţ şi a normalităţii.
Dau să ies dintr-o casă de schimb valutar, cînd aud o doamnă, Trebuie să dau la un doctor 2 bancnote de cîte 100 euro, cît trebuie să vă mai dau pentru 2 de 100?
Mă întorc, o văd ţinînd în mînă 3 bancnote de cîte 50 de euro.
226 de lei, vine răspunsul de dincolo de ghişeu.
Plătit, încasat, plătit.
Simt cum îmi creşte tensiunea, evident că nu îmi ţin gura şi arunc, ieşind, suficient de tare să mă audă persoana respectivă, chit că nu avea nici o vină ea, Da! Sfînta mită!
Acum eu l-aş fi întrebat pe doctoru’ ăla, dacă tot are pretenţii la bancnote, nu are cumva şi o serie preferată??? 333MITA de exemplu… sau… FILS DE 000PUTE ??????
Ştiu. Am o problemă cu asta, toţi îmi reproşează că nu ştiu pe ce lume trăiesc, în ce ţară mai exact, şi nu pot răspunde, decît, Asta nu e o scuză! Cine i-a pus să se facă doftori?? Să se joace cu vieţile oamenilor, puteau a se face ingineri! Că omori un strung, acolo, nu e mare lucru, chiar şi ăla se mai repară, aşa mort cum e, dar nu joci zaruri cu oamenii, asta nici măcar Dumnezeu nu face, Einstein ştia foarte bine, şi mai ales pe bani.
Bon. Toţi am trecut prin experienţe de gen, am dat şpăgi de teama pierderii vreunui părinte, a unui apropiat, a noastră, unii s-au obişnuit, unii nu au avut de unde, alţii au acceptat din start, eu nu, şi voi scrie despre asta atîta vreme cît se va întîmpla iar eu voi şti, dacă nimeni nu face nimic concret în ţara asta, de scris se poate scrie, în final cineva va reacţiona aşa cum trebuie.
Eu i-am zis atunci, Domn’ doctor eu vă dau banii după operaţie, că dacă mor n-o să am bani să mă-ngrop şi-atunci ce mă fac, şi cu banii daţi şi mort, nimeni nu o să grijească de mine, sau ştiţi ce, vă dau o parte acum şi restu’ după, ca să-mi mai rămînă ceva în caz că…, da’ pînă la urmă i-am dat toţi înainte, aşa ca la curve, că m-am gîndit eu că de nu îi dau o fi rău, da’ prost am fost că uite am murit şi-acu’ n-am cu ce-mi plăti îngropăciunea, darămite un popă… (Mirella Tonenchi, Jurămîntul)

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 27/09/2012.

3 Réponses to “Doctori şi Jurămîntul lui Euro’crates”

  1. Daaaaaaa

  2. iar titlul e genial, foarte bine ilustreaza totul de la bun inceput, asta asa, ca sa stim cum stam ….

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :