Bucovina..

Apoi, prima zi a lui iulie era, satul a rămas singur, nu se mai auzea nimic, eram părăsiţi, ai nimănui, soldaţii nu mai treceau, nimeni nu ne mai spunea, Nu plîngeţi, o să ne întoarcem, toţi care au vrut să plece au plecat. Stăteam rezemat de portiţă şi ascultam da’ n-aveam ce, era o linişte ca-n cimitir, tu ai ascultat vreodată liniştea? eram trist, pînă atunci nu ştiam cum e aia să fii trist, da’ şi curios de ce mai putea să vină, să se întîmple, oamenii ascunşi în spatele ferestrelor, de ce se ascundeau? Căldura topea pietrele şi atunci s-au ivit.

Erau doi, doi muscali călare pe nişte cai mari cum am văzut eu doar la circ în Humor, cu cîte o suliţă cît vişinul din livada vecinului prinsă în şa, de m-am pitit după uluci, cu mîna pe capul lui Bălan ca nu cumva să latre. Am ştiut de’ndată cine sînt. Mari, spăimoşi de mari, i-am mai văzut la Humor aşa cum ţi-am zis da’ acolo am rîs, a fost frumos, erau şi măscărici, ăştia nu erau, am ştiut că erau ei şi caii şi mustăţile alea coborîte, ochii oblici, jumătate închişi de căutau parcă ceva şi mîinile lor cît o greblă ce adună tot, Taci Bălan. Erau primele ciobote ruseşti care călcau pămîntul satului meu, Davideni, aşa îi zice , primii muscali pe care i-am văzut eu. La tine au venit aşa ruşi? Acuma e noapte şi trebuie să dormim şi îţi zic şi eu cum îmi spune mama mie, Somn uşor, somn uşor… şapte purici pe-un picior, Hi, hi, purici.

Am uitat. Apoi au venit alţii şi alţii.

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 27/06/2012.

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :