Juramintul

Ascultând, într-adevăr, strigătele de bucurie nestăpânită care urcau dinspre oraş, Rieux îşi amintea că bucuria este mereu ameninţată. Căci el ştia un lucru pe care această mulţime cuprinsă de bucurie îl ignora şi care poate fi citit în cărţi, că bacilul ciumei nu moare şi nici nu dispare vreodată, că el poate să stea timp de zeci de ani adormit în mobile şi rufărie, că el aşteaptă cu răbdare în odăi, în pivniţe, în lăzi, în batiste şi în hârţoage şi că poate să vină o zi când, spre ne­norocirea şi învăţătura oamenilor, ciuma îşi va trezi şobo­lanii şi-i va trimite să moară într-o cetate fericită.

Albert Camus, Ciuma

I

Eu i-am zis atunci, Domn’ doctor eu vă dau banii după operaţie, că dacă mor n-o să am bani să mă-ngrop şi-atunci ce mă fac, şi cu banii daţi şi mort, nimeni nu o să grijească de mine, sau ştiţi ce, vă dau o parte acum şi restu’ după, ca să-mi mai rămînă ceva în caz că…, da’ pînă la urmă i-am dat toţi înainte, aşa ca la curve, că m-am gîndit eu că de nu îi dau o fi rău, da’ prost am fost, că uite am murit şi-acu’ n-am cu ce-mi plăti îngropăciunea, darămite un popă…

Clădirea Spitalului tronează maiestuos în toata hidoşenia lui printre chioşcuri de ziare, barăci ce vînd alimente gata preparate şi ambalate pentru a fi înfulecate rapid şi fără tacîmuri ori pretenţii de igienă, standuri de flori, aşa cum îi stă bine unui spital, întotdeauna este nevoie de o floare pentru vreun pacient, o asistentă ori vreun mort, mai ales pentru el, ăsta e ultimul şi cel mai important lucru pe care îl va mai primi vreodată. Drept în faţa clădirii stă parcarea în care se lăfăie orgolios cîteva duzini de maşini de lux, urmînd ca pe strada imediat de lîngă, la nu mai mult de treizeci de metri de Spital şi anunţată de o imensă firmă ce nu se poate rata, cu fond negru şi litere aurii să se afle, pentru cei interesaţi, Compania de Pompe Funebre care, aşa cum anunţă şi reclama, asigură servicii integrale, adică spălarea mortului, îmbălsămarea, declararea la Primărie şi înmormîntarea, inclusiv coliva, totul desigur şi în rate, dar mai ales după primirea ajutorului de înmormîntare. Acum ajutorul ăsta, pentru cine nu e prea clar ce înseamnă  el, vine ca o mană cerească pentru cei care au contribuit la cîteva zeci de biruri şi taxe întreaga viaţă, o sumă de bani cu care se pot plăti colacii ce urmează a fi daţi ca pomană, cu condiţia ca numărul celor ce bocesc mortul să nu depăşească treizeci, patruzeci, cifră rotundă care include şi cerşetorii care înconjoară firesc un mormînt în devenire, cu ocazia îngropăciunii. Restul, pe contul propriu al fiecărui mort.

Exteriorul clădirii arată ca şi cum ar fi fost vopsit ieri, însă numai pe o parte, cea din faţă, căci zidurile laterale şi cel din spate au acelaşi finisaj din urmă cu treizeci de ani de ani, atunci cînd s-a dat în folosinţă, dar ce contează, uneori doar faţada şi gardul. Lipită de Spital, de partea din spate, bineînţeles, Morga se ţine scai de primul, ca un apendice de care nu se poate scăpa şi nici nu se vrea, ca un neg uriaş care justifică însăşi existenţa şi randamentul Spitalului. Că la cîţiva paşi de morgă se înalţă o catedrală în miniatură poate fi de neînţeles pentru unii care se încăpăţînează a crede că un medic poate şi se vrea a fi Dumnezeu, chiar şi pentru cîteva ore, şi refuză cu ochii deschişi să priceapă că una nu are nimic de-a face cu alta, convinşi ei fiind că Spitalul şi conţinutul său este un alt cuvînt pentru infailibil.

Interiorul Spitalului arată la fel ca orice clădire cu multe etaje şi coridoare, cu saloanele dispuse de-a stînga şi de-a dreapta coridorului fiecărui etaj, cam ca în hotelurile americane cu holuri lungi, drepte şi camere sau apartamente înşiruite geometric, doar că asemănarea dintre unul şi celălalt se opreşte aici. La înşiruire. O sută unu, apoi o sută doi, la capăt o sută cincizeci în dreptul lui o sută unu şi tot aşa, o mie trei sute unu, o mie trei sute cincizeci, pentru toate cele treisprezece etaje ale Spitalului, împărţite pe secţii. În rest, saloane, holuri, scări, lifturi, trei, nu mai multe, astea sînt dificil de gestionat, şi ce dacă la aşa o clădire s-ar fi putut prevedea cel puţin încă unul, de rezervă, de urgenţă, luxul cu cheltuială mare se ţine, ori noi, aici, nu sîntem la hotel. Ceea ce din nou ar putea părea cel puţin de neînţeles pentru o minte normală, este că saloanele care aparţin secţiei Reanimare se află la ultimul etaj iar dacă, Doamne fereşte, cineva de la etajul cinci sau mai rău, de la parter ar avea nevoie de serviciile domnilor reanimarişti, s-ar putea trezi ca, ori din lipsa comunicării, că telefoanele nu merg, ori din cauza unui blestemat de lift care tocmai s-a blocat iar celelalte sunt pline, să fie obligat să aştepte mult şi bine după beneficiile respective sau poate chiar să nu mai aibă nevoie… Dar asta e o altă poveste iar descrierea interiorului trebuie cît de cît terminată.

Ceea ce nu se vede cu ochiul liber la o căutare grosieră, decît dacă cineva este într-adevăr interesat de aspectul ăsta, sînt celelalte locaţii ce coexistă saloanelor, coridoarelor, băilor, scărilor, bucătăriei, de fapt există în ele. În subsolul Spitalului şi alte zone, de pildă ţevi, nişe, găleţi, recipiente, oale, locuri unde vieţuiesc actorii principali ai povestirii de faţă. Aşa se găseşte Holul Mare, o deloc ignorabilă gaură în podeaua subsolului, Gaura Mare, Gaura mijlocie, Gaura cea mică, Gaura foarte mică, Spărtura mare, cea mijlocie, cea mică, pe urmă Crăpăturile, mari, mijlocii şi mici, toate populate de personaje ce vor fi întîlnite în scrierea de faţă şi care vor induce cursul întîmplărilor.

Totul se întîmplă în aceeaşi clădire, cea a Spitalului, vreme de şapte zile în locaţiile înşirate mai sus, relatările personajelor fiind complet reale, chiar dacă unele în alt timp, în alt loc.

Restul e tăcere.

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 18/04/2012.

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :