Juramintul – roman in lucru – fragment

I. Raport
Omul cu stop cardiac
TREI:
– Ce e cu scandalu’ ăsta? Îmi pleznesc urechile!!! A Es treeei!!!!!
AS Raportor3 apăru ca din pămînt.
– Da şefu’! Trăiţ’!
– Ce se întîmplă? Ce blestem aţi provocat? De unde ţipetele astea???
– Păiii… nu noi, să vedeţi şefu’, a adus maşina un om la urgenţă, cu infarct şi atac de cord comise acasă la el, da’ doctoru’ de pe maşină a reuşit să-l salveze, de trei ori l-au băgat la curent şi şi-a revenit. Resuscitare, intubare, sinusoidal, OK. Aşa scrie.
– Şi atunci de ce zbiară?
– Păi nu el, vă daţi seama că nu-i în stare, de abia respiră omu’, e fie-su…
– Şi ăla ce vrea?
– Păi… omu’ a ajuns de vreo două ore, l-au pus pe un pat la urgenţă şi…
– Foarte bine, atunci care-i problema? Urechile mele!
– Păi de atunci nimeni nu s-a uitat la el, băiatu’ a tot încercat să intre, da’ ştiţi cum e… nu-i voie, acolo sînt mai mulţi, unuia i-a băgat doctoru’ degetu-n fund să vadă dacă-i funcţionează maţele, funcţionau.
– ???
– Funcţionau! Şi omul ăla cu infarctu’ e legat la un aparat sus pe perete care…
– L-au spînzurat? Deja???
– Nu şefu’, aparatul e sus, da’ el e jos, pe targă, legat de o grămadă de maţe, pardon, aţe…
– Se zice cabluri.
– Da şefu’, aşa, şi scula aia arăta tot felul de numere, adică trei şi de la o vreme unul dintre ele, dintre numere vreau să zic, a început să tot coboare şi atunci băiatul a început să strige, De ce scade valoarea aia, ce reprezintă, de ce scade, dar chiar nimeni nu se ocupă de el??? Omul tocmai a făcut un stop cardiac, HEEEELLOOOO!!!!
– Ah! pe Shakti, faceţi ceva că de mă duc eu acolo!…
– Nu şefu’, ferească Sorex!… S-a oprit! Aţi văzut, şefu’? S-a oprit.
TREI se lăsă pe labele din spate, îşi îndoi sub bot cele de dinainte şi închise, oftînd, ochii: Ce oameni…
În extaz, AS Raportor3 urcă pînă la parter şi o luă la fugă pe urmele tărgii care părăsea Sala Urgenţelor spre secţia „Coronarieni”, aflată la etajul şase. Liftul în care intrară iniţial era blocat, îl schimbară cu un altul şi după trei hopuri de pauză, ajunseră în sfîrşit la etajul cu pricina.
– Uffa, lăudat fie Sorex, am mai scăpat de unu’. Sper ca copilu’ ăsta să aibă atîta dram de minte şi să dea la toţi ce trebuie, altfel o luăm de la început… Apoi dispăru.
II.

După 4 zile de la internarea omului cu stop cardiac
TREI:
-A Es treeei!!!!!
AS Raportor3 apăru ca de obicei, ca din pămînt.
– Da şefu’! Trăiţ’!
– A Es trei, am obosit, iar strigă cineva, iar ţipete, iar scandal!
Cam sensibil şefu’, eu nici n-am observat, idiotul, gîndi Asistentul Raportor trei, apoi cu glas,
– Fug să văz şi mă-ntorc fuguţa!
Cine-o fi, cine-o fi…, coada îi rămase fixă şi uşor în sus, ca aceea unui avion, din cauza vitezei.
TREI mîrîi:
– Ce cretin…

[…] Raport de seară.
Continuare raport omul cu stop cardiac

AS Raportor3 frînă atît de brusc, că era cît pe ce să cadă în bot datorită inerţiei.
– Şefu’! Trăiţ’! Aflat, auzit, ştiu tot!
TREI îl privi fără milă şi cu un nedisimulat dispreţ, aşa cum s-ar uita cineva la un idiot, dar la un idiot de care are nevoie.
– Aşa?
– Şefu’, e vorba tot de băiatul ăla, ştiţi, ta-su’ cu atac de cord, internat la coronarieni acum patru zile, 11100010, azi l-au externat să-l trimită la Clinica aia de Cadroliogie şi…
– Cardiologie
– Da şefu’, aşa şi băiatu’ zice că la început, adică cînd a fost de acord să îl ducă acolo, ăştia i-au zis că pleacă cu maşina cu doctor sau asistent, cu toate sculele, defri…, defibra…, defbri…
– Defibrilator! (ăsta-i mai cretin decît arată…)
– Da şefu’, aşa şi acum ăştia zic că nu-i nevoie, că poa’ să meargă numa’ cu maşina şi şoferu’.
– Şi nu poate?
– Păi nu ştiu io asta, ştiu numa’ că băiatu’ s-a înfipt bine în mijlocul Sălii şi a început a turui, aşa, ca la teatru…
TREI clipi de cinci ori rapid şi pufni:
– Ca la teatru! Tu ai fost la teatru! Tu ştii ce e ăla teatru!!! Pe Shakti!
Deconcertat, şocat de-a dreptul, AS Raportor3 făcu o pauză înainte de a răspunde,
– … ăăă… ştiţi, şefu’… o fost o figură de stil, o…
– … fig… Stil!! Tu!… Măi tu tragi cu urechea! Măi tu furi! Măi tu!!!…
TREI de abia mai avea aer.
– Aiii, pe Sorex, jur că numa’ la doctori, scuze şefu’ şi zicea băiatu’..
– Stil…, auzi la el, figură de stil, mai puţin şi-mi ziceai de licenţe poetice, hai? Metafore! Alegorii!! Stil, hai? Staai numai…
– Nu daaţi! zicea că… Auuu!, Bine, dar atunci cînd mi s-a prezentat situaţia mi s-a spus că voi avea…, Auuuu! Şefu’!!, Stai! Acum mă trimiteţi doar cu şoferul??? Stai! zicea, Refuz, nu plec de aici cu el fără asistent. Mi s-a spus una şi acum se întîmplă alta. Aaauuu!! Staaai!! Cît costă un fuckin’ asistent că îl cumpăr, dacă e extra.
Brusc, TREI se opri.
– Ce-ai zis?
– … păi… că îl cumpăr, dacă e extra.
– Nu, înainte!
– Mi s-a spus una şi acum se întîmplă alta.
– Nu cred că eşti CHIAR atît de tîmpit!
Ghearele lui TREI erau deja înfipte în gîtul AS Raportorului3, iar răspunsul acestuia veni ca o rafală de mitralieră:
– Cît costă un fuckin’ asistent că îl cumpăr, dacă e extra!!
Strînsoarea lui TREI slăbi dar apoi dintr-o dată îl eliberă pe asistent. AS Raportorul3 aşteptă cîteva secunde bune pînă să deschidă ochii şi cînd o făcu, mai întîi dreptul, doar pe jumătate, apoi îl roti cît putu şi de abia pe urmă sosi şi stîngul, după care expiră fără zgomot…
TREI gîndea… Dacă îl întreb, pic de prost în faţa lui. Şi sigur, mai şi zice la alţii. Hmm… Nu îl întreb…Fir-ar să fie… Da’ ce naiba???
Cu întreaga dulceaţă de care era în stare, TREI îl privi pe asistentul raportor şi cuvintele i se prelinseră ca mierea de pe bot:
– Rapoartele se dau doar în limba noastră, ştii? Asta doar aşa, ca să nu fie interpretări… e periculosss…
AS Raportorul3 înghiţi în sec, sughiţă şi dădu din cap afirmativ de multe ori… multe…
– Da şefu’… aşa…
– Deci?
AS Raportorul3 privea tîmp la TREI fără să dea semne că pricepe ce voia acela. Se vede treaba că lui TREI teama de demolarea reputaţiei personale îi exceda cu mult curiozitatea, astfel încît, scrîşnind, zise:
– Şi pe urrmă? Ce sss-a mai întîmplat?
– Păi băiatului i se spune că nu, nu e extra, dar că medicul aşa a decis, că situaţia lui 11100010 e stabilă, bla, bla, bla…, la care ăsta, Nu mă interesează, eu nu plec de aici fără asistent. Ultima replică a asistentei a fost: Bine, dar nu faceţi gură.
– Atît?
– Atît şefu’, jur pe Sorex! Adică a mai fost ceva, atunci cînd au plecat cu tot cu asistent, că i-au dat unu’, cînd a venit maşina s-a oprit, ea, maşina (TREI îşi dădea deja ochii peste cap) la zece metri de intrare şi nu a mai vrut şoferul să înainteze, că zicea că nu încape sub acoperiş că e prea… înaltă. Omul, 11100010, era în scaun pe roţi şi nu se putea mişca prea bine, nici nu avea voie că aşa i-au zis, afară era destul de frig şi băiatu’ cerea într-una să vină maşina pînă la intrare…
– Aha…
– Hî, hî, hî, zice la un moment dat băiatu’, Scuze, dar eu aşa am văzut în filme, că maşina vine pînă la intrare, ca să poată fi bolnavii urcaţi în condiţii sigure şi normale.
– Haaaaaa, ha, ha, haaa!!!!!! Pe Shakti!!! Normale!!! TREI era pe spate, ţinîndu-şi burta cu labele. Aşa a zis? Normaale??? Ha, haaa, ha, pe Karniji! Băiatul ăsta vine direct de pe Marte!!!
– De pe ce?
– Lasă, nu contează, Ha ha ha, asta-i tot?
– Mda, şoferul ăla de pe maşină atît a mai zis că, În care filme, nu în alea româneşti, ştiţi, noi suntem români, la care băiatu’ atît a mai răspuns, Asta nu este o scuză. Nu mă interesează. Da’ a venit maşina pînă la intrare şi au plecat.
– Aha, carevasăzică nu era prea înaltă!
– … nu şefu’, nu era…
– Ha ha ha ha… al dracu’ băiat! Ha ha ha!!!…
TREI se destinse deja…
– Ce om! Păcat că nu e de-al nostru…

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 06/12/2011.

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :