José Saramago, adieu le Maître

Apoi muri în mijlocul unui vis, era în Nazaret şi îşi auzea tatăl vorbind, ridicînd din umeri şi zîmbind şi el, Nici eu nu-ţi pot pune toate întrebările, nici tu nu-mi poţi da toate răspunsurile.

In el mai pîlpîia un rest de viaţă cînd simti că un burete îinbibat în apă şi oţet îi atingea buzele, şi, privind în jos, văzu un om care se îndepărta cu o găleată şi o trestie pe umar. Dar nu mai apucă să vadă, aşezată pe pămînt, strachina neagra unde sîngele lui picura.

José Saramago, Evanghelia dupa Isus Cristos

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 18/06/2010.

Une Réponse to “José Saramago, adieu le Maître”

  1. Lumea se stringe in ea, se zgribuleste, se pierde… de fiecare data cind un geniu pleaca… se pierde… si se leaga de un altul ca sa nu piara de tot… se imbratiseaza in ea.

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :