Ca la miliţie: unul ştie a scrie, celălalt a citi…

Dacă e joi, e poliţia…

Păi e joi. Ziua mea de vizită la poliţia română pentru nobilul scop de a îmi înnoi cartea de identitate care urmează a ieşi din circuitul docomentelor în regulă peste fix o săptămînă, aşa cum am mai scris în cele două articole relativ la acest subiect.

Deci (încep, ca românul, cu concluzia) mă prezint eu astăzi cu actele în dinţi şi convinsă sută la sută că de data asta totul este în regulă şi nu lipseşte nimic, dosar exemplar întocmit pentru sfintele autorităţi române.

După jumătatea de oră la prima „coadă”, ca să primesc număr cu care să intru în biroul unde se depun actele şi eşti fotografiat din toate direcţiile, intru în ghişeul (aş adora cuvîntul de nu mi-ar strepezi dinţii) în care la un birou stăteau (oh, pardon, munceau) două doamne lucrătoare responsabile cu evidenţa populaţiei. În mod creştin, încep de la stînga şi mă opresc în dreptul primei lucrătoare responsabile cu evidenţa populaţiei, îi întind dosarul (fără folia de plastic, învăţătură de minte după penultima experienţă în care mi-a fost confiscată de către lucrătorul de atunci – sponsorizare a poliţiei din partea-mi, să trăiască!). Înşiră toate actele în cele copii şi, fireşte, originalele, eu relaxată ca o „de-a casei” ce sînt şi Hop! sentinţa de divorţ, cea vinovată de un drum al meu (al cincilea) în plus la poliţie prezintă o hibă. Majoră!!! Chiar dacă e din 1996 lucrătoarea responsabilă cu evidenţa populaţiei semnalează că aceasta nu e… DEFINITIVĂ!!??

(În momentul respectiv mie îmi e foarte teamă că de mai fac două drumuri la instituţia poliţiei, figura mea tîmpă mi se va întipări pour toujours şi nu voi mai putea scăpa de ea.)

Cum nu mă pierd cu firea (ori chiar de mi se întîmplă îmi revin cît ai zice CI) zic, Păi asta înseamnă că poliţia română mi-a eliberat acum zece ani un act de identitate FALS! Nevalabil, invalabil, avalabil, ilegal, imoral, căci tot numele iniţial este trecut aici. Răspuns scurt, Nu. Pe urmă, Mergeţi la tribunal să vă pună ştampila (???) cum că sentinţa e definitivă. Unde aveţi domiciliul? (cu CI a mea între degetele ei…).

–         În Timişoara, scrie acolo… (în CI – n.a.)

–         Păi la tribunalul din Timişoara.

Între timp, eu stau bine înfiptă în faţa biroului şi nu mă dau dusă nicicum, mai rezolvă două dosare şi îmi exemplifică aşa, ca pentru cretini, Uite, aşa o ştampilă trebuie să aveţi pe sentinţă, să scrie Definitiv. Mie, în continuare, nu îmi vine să cred, insist că acum zece ani etc etc etc. Sînt informată cum că dacă doresc a şti CUM anume mi s-a eliberat atunci buletinul pe numele meu adevărat, pot plăti o taxă (Sic!) şi aflu! Dar nu asta vreau! Nu mă interesează, nu e problema mea! Voi l-aţi făcut. Dar este definitivă!! Toate actele mele sînt în conformitate cu aceasta. Uitaţi-vă mai bine! şi dau să îi iau hîrtia de sub pix. Probabil că am început a ridica tonul făcînd eu apel la logică astfel încît în clipa aceea lucrătoarea responsabilă cu evidenţa populaţiei întoarce pagina (a cărei doar verso îl privise întreg răstimpul şi chiar îmi subliniase pe text cum că după 30 de zile trebuie mers, făcut, dres, adică acum 13 ani şi ceva…) şi… SURPRIZĂ!!!! Artificii! Big Bang şi (re)facerea lumii! Ştampila trona în toată splendoarea ei pe faţă, în colţul din dreapta sus…

–         Ah, uite-o… (lucrătoarea responsabilă cu evidenţa populaţiei). Nu au pus-o unde trebuie.

–         …………….. adică pauză (eu). După care în secunda unu virgulă cinci încep a rîde în hohote ce nu le oprea nici iadul… Unde trebuie!!!

Numărul l-am primit într-o clipită iar în a doua ea deja dispăruse, am mai apucat atît, să o întreb cum o cheamă, nu ştiu de ce, aşa, din inerţie, din curiozitate, poate o cheamă Gheorghe, nu, este Iza sau Ina George (Sic!) că nu am priceput, mămăliga se rostogolea în gura-i în timp ce îmi răspundea.

De eram mai uşoară de duh, vă daţi seama că mergeam la tribunal, ceream o ştampilă încă o dată pentru că aşa mi-a spus lucrătoarea responsabilă cu evidenţa populaţiei, nu? şi mă făceam de toată frumuseţea praştiei, de merde, adicătelea de căcat, conform vorbei noastre de comoară…

Acuma musai să vină un poliţist la noi în bloc, să verifice şi să constate într-un proces verbal sau alt compte rendu cum că eu chiar locuiesc acolo şi nu în tufe… Da’ unde, Doamne iartă-mă, să dorm? În canalu’ de sub Prefectură???

 PS: Ţineţi minte bancul ăla cu doi miliţieni dintre care unul ştie a scrie şi celălalt a citi? Eu am nimerit la ăl’ de ştie a scrie…

PPS: Da’ chiar, unde trebuie pusă ştampila? 😉

 

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 15/10/2009.

11 Réponses to “Ca la miliţie: unul ştie a scrie, celălalt a citi…”

  1. Am uitat. Buletinul a trebuit sa il las la politie. Zicindu-i doamnei de acolo ca eu nu am alt act de identitate, identificare etc, dupa o indelunga gindire imi zice, Pai daca e cazul, spuneti ca e la noi.
    El, buletinul…
    Aha!!!

  2. Doamna sau domnisoara care te consideri ziarista sau cel putin vrei sa fi lider de opionie ca tot e la moda treaba asta cu ,,blog-ul,,.vreau sa te informez urmatoarele :
    BULETINELE NU SUNT DESERVITE DE POLITIE!!!
    Sunt lucratori ai primariei! nu mai minti poporul cu televizorul( cu blogul in cazul asta!)
    ce dracu , mai documentati-va si voi inainte sa aberati ceva pe nbet…

    • Doamna sau domnisoara care nici macar nu existi din moment ce nu te prezinti, eu de la politie, biroul evidenta populatiei mi-am ridicat buletinul. Punct.
      Ah, scuze, de la militie. Acum inteleg!!!
      Iar lider de « opionie » nu am cum a fi pentru ca nu stiu ce e aia…

  3. Lider de opinie era , si ati inteles foarte bine.
    Faptul ca evidenta populatiei este in cladirea Politiei Municipiului Timisoara nu are nici o relevanta fiindca este al PRIMARIEI acest serviciu.
    Inca o data va recomand sa va documentati , desi pe blogul personal poate scrie fiecare ce prostii vrea, dar totusi daca va considerati ziarista, documentati-va ca va faceti de ras.
    Dar in Romania unde presa este presa doar cu numele , si de fapt toti sunteti doar pe interes si pentru bani exclusiv, nimic nu ma mira.
    Suna mai bine un ,,articol,, in care se arunca cu noroi in politisti decat daca aruncati cu noroi in functionari ai primariei.,,Da bine,, nu asta e expresia voastra ?
    Eu ma tot intreb cum nu realizati ca de 20 de ani atentati la siguranta nationala demoland institutii precum Politia.
    Voi ,,ziaristii,, nu atacati politistul corup si dovedit, voi numiti fara dovezi politistii in corpore ca fiind corupti, incompetenti , militieni etc.Ca si cum militinii erau o specie de paria ai societatii pe vremuri.Invatati tineretul numai prostii si nonsensuri.

    • In articolul tocmai postat, veti gasi « documentatia » despre care insistati si pe care am reusit a o face, adicatelea o reproducere a unei parti din CI. Cea cu emitentul…
      Iar ziarista nu ma pot considera pentru evidentul si simplistul motiv ca… nu sint!!! 😀

  4. Faptul ca ati postat in intregime comenturile mele va face cinste.
    Acum mai am o singura observatie : intadevar pe CI inainte la emitent scria Politia Municipiului Timisoara, dar acum scrie SPCLEP adica…:
    Serviciul Public Local de Evidenta a Populatiei
    care este al PRIMARIEI doamna !
    🙂

    • 😀 stiu… dar trebuia sa imi sustin cauza pina la capat 😉 Cu acte in regula!
      O seara frumoasa! 🙂

  5. va las un link care va va dumiri in aceasta privinta : http://www.cjtimis.ro/WEB_DEPT/INF%20UTILE%20EVP.htm

  6. Totusi cred ca citeva scuze v-ar faci si mai mare cinste , mai ales daca ar fi adresate de dumneavoastra catre politistii in care ati dat fara sa aiba vina.

    acum postez ceva ce poate si pe dumneavoastra si pe cititorii acestui blog va va face sa intelegeti putin din ce inseamna a fi politist in Romania :

    Scurt profil de politist…

    Un poliţist trebuie să aibă câte ceva din toţi oamenii. Să fie un „păcătos » şi un „sfânt », un „vagabond » şi un „zeu ». Este cel mai căutat, dar şi cel mai puţin dorit dintre oameni. Fiinţă stranie, căreia i se spune „domnule » în faţă şi „câine » în spate. Lui i se cere să fie atât de diplomat, încât să poată potoli o dispută între doi indivizi, lăsându-1 pe fiecare dintre ei să creadă că a câştigat. Dacă poliţistul este îmbrăcat „la patru ace » va fi considerat „snob », dacă nu „şleampăt ». Dacă se poartă amabil este un „crai », dacă nu e un „necioplit ». Poliţistului i se cere să se lupte cu doi tipi mult mai puternici decât el fără să-şi şifoneze uniforma sau să folosească forţa. Dacă o încasează e un „fricos » şi un „laş », iar dacă-i scapă vreo palmă vreunui agresor este o „brută ». Poliţistul trebuie să ia, într-o secundă, o hotărâre pentru care un avocat experimentat ar trebui să cumpă¬nească bine, luni de-a rândul. Lui i se cere să fie expert în mânuirea armelor de foc, dar să le folosească doar in extremis. Să tragă şi să nimerească infractorul, dar fără a-i pricinui vreun rău şi apoi să dea socoteală de ce a tras. Un poliţist trebuie să ştie tot, dar să nu spună nimic. Să intre în locurile unde se comit toate păcatele lumii, dar să nu săvârşească nici unul. Lui i se cere să descrie o crimă pornind de la un amărât de fir de păr. Ba chiar să afle, astfel, numele vinovatului şi locul în care se ascunde. Dacă îl descoperă pe ucigaş înseamnă că a avut un „noroc chior », dacă nu este un „ageamiu ». Când este avansat în funcţie înseamnă că avut „o pilă, undeva sus », dacă nu este clar că nu-i „bazat », Poliţistul trebuie să lucreze zi lumină pentru a descoperi un martor care a văzut totul, dar care refuză să-şi amintească. El scormoneşte în dosare şi scrie rapoarte cu scopul de a stabili o probă infailibilă care va fi certamente distrusă de „savanţii » săi confraţi. Poliţistul trebuie să fie preot, asistent social, diplomat… Un dur dar şi un gentilom. Mai presus de toate, însă, i se cere să fie un geniu şi să aibă o viaţă de familie ireproşabilă, până la adânci bătrâneţi. Asta, evident, dacă, din întâmplare, apucă să trăiască până-şi vede copiii mari.
    V-am prezentat succint profilul unui om căruia, rareori, cei pe care îi ajută îi spun PRIETEN…

    • Scuze nu am de ce sa imi prezint, tot ceea ce eu am povestit este foarte adevarat. Daca cititi mai atent articolele blogului, veti gasi niste reactii si replici intilnite LA POLITIA TIMISOARA cu ocazia obtinerii buletinului anterior care blocheaza de-a dreptul orice om normal. Pataniile de acum sint nimic! Va va fi rusine ca ati ales aceasta meserie…

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :