Peste douăzeci de ani…

Poate credeţi că am greşit şi ar fi trebuit să zic După douăzeci de ani, nu am greşit deloc, de asta se va ocupa toată lumea în perioada imediat următoare iar eu nu mai am nervi pentru aşa ceva, cîini sîntem iar caravana trece…

Merg pe stradă. Mă duc cu tramvaiul, cu busul, cu troleibusul… Cu trenul. Văd oameni cu copii mici, de obicei bunici, văd copii mici. Văd bebeluşi în cărucioare, văd pui de oameni învăţînd abia a merge.

Şi nu pot să opresc ceea ce îmi vine în minte şi chiar în faţa ochilor ce îmi vor fi, Ce vor zice, ce vor gîndi copiii aceştia peste cincisprezece, douăzeci de ani, cînd ţara asta va fi rînduită şi orînduită de fiii şi fiicele conducătorilor de astăzi, ai parlamentarilor, ai preşedinţilor, ai patronilor de companii, ai foştilor securişti. Nu e nevoie a detalia, ştiţi foarte bine despre ce vorbesc.

Cînd orice non valoare va fi la putere şi va avea drept şi libertate asupra oricărei decizii în România, cînd de fapt oricare opus al unui sistem de valori reale va fi la el acasă aici şi nimeni nu îi va mai putea ţine piept… Din acest motiv mă bucur că nu am copii, că nu am aruncat, conştient, pe nimeni în această groapă de gunoi care se va autoexclude din Europa înainte cu trei secunde de a fi fost aruncată afară… Că cel puţin nu un suflet materializat datorită mie îmi cere-va socoteală privindu-mă drept în ochi, căci destui vor fi acei să ne întrebe, în timp ce noi vom coborî privirea:

Dar voi unde aţi fost? Ce aţi făcut din ţara aceasta? Cum aţi permis aşa ceva?

Vor fi cîteva din sutele de întrebări ale, nu copiiilor, ci nepoţilor noştri…

Asta doar în cazul în care vor fi în stare a gîndi şi a se exprima corect în limba română…

Ceea ce eu nu cred. Deci am scăpat!

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 08/10/2009.

4 Réponses to “Peste douăzeci de ani…”

  1. La fel gandesc si eu,ma bucur ca n-am copii,mai ales ca trebuie sa lucrez cu ei zilnic.

  2. mirella, atata vreme cat politicianul roman este interesat doar de prezentul si viitorul apropiat al propriei sale familii lipsind cu desavarsire din ecuatie interesul national, totul se duce de rapa. deja am fost vanduti FMI-ului, iar tara e in agonie. va fi jale la iarna si nu stiu ce nenorociri vor fi la anul. totul miroase a moarte.

    prin comparatie, ma gandesc acum la nativii indieni americani care cladeau totul pentru generatiile viitoare. in legile lor se instituise interdictia de a consuma produse naturale mai mult decat aveau nevoie, sa nu distruga padurea, plantele deoarece toate astea le-au primit sanatoase de la bunicii si strabunicii lor drept pentru care au obligatia morala de a le lasa in aceleasi conditii si copiilor copiilor lor. ce frumoasa gandire, cata puritate si constiinta! ce popor! dar iata ca asemenea mentalitati au fost starpite de europenii colonisti, dedandu-se rapid la exterminarea unui popor intreg caruia nu i se putea reprosa nimic! no comment!

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :