Bolnav în spitale din Romania – Doi
Ieri m-a muşcat un cîine. Adică doi, că erau doi, ei cîinii, la 200 de metri de gara din Arad.
M-au muşcat rău, am avut totuşi noroc cu pantalonii lungi şi bine ţesuţi, că era frig pentru perioada din an în care ne găsim.
Ajung eu la Timişoara, mă înfiinţez degrabă şi direct la Spitalul de boli infecţioase de la Pădurea Verde, în ideea că au un serviciu de urgenţă.
N-au.
Primesc totuşi o injecţie antitetanos care doare ca dracu’ deşi băiatul infirmier, asistent, soră, frate, ce-o fi fost, mă asigură că nu, nu doare mai mult decît o altă injecţie. Omul a fost chiar drăguţ, el de fapt nu voia să înceapă a mă durea înainte. De injecţie…
Buun. Urmează igienizarea plăgilor (că sînt trei), îmi zicea înainte medicul de gardă (o tînără chiar foarte empatică şi amabilă!!!, ce şoc pentru mine!), Vom dezinfecta, vom face cosmetica plăgilor cu ce avem… Da’ acasă să puneţi Betadine pe plăgi. Opa! Beculeţul din creierul meu responsabil cu alertele s-a aprins… Cu ce avem??? Acasă… Da’ io-s inginer, acasă am niscaiva şuruburi, un patent ori două, şurubelniţe, o cheie franceză, acolo nişte sîrmă şi liţă pentru patroanele din tabloul cu siguranţe electrice. De unde Betadine, ce-i aia Betadine? Igienizarea a fost făcută cu Rivanol, bun şi ăla.
Da’ antirabic nu-mi faceţi, întreb. Zice, Păi nu-i nevoie, că, uitaţi, aici pe perete, avem sau aveam (Sic!) o listă cu cazurile de rabie din zonă (Timiş – n.a.) şi de obicei cîinii urbani nu au rabie, doar cei de la ţară.
Ah! Ce uşurare! Doar cei rurali!
Şi mai aflu eu că în ultimii treizeci şi cinci de ani nu au fost semnalate cazuri de turbare în zonă. Da’ eu am fost muşcată de cei cîini, urbani e drept, în Arad!!! Cîinii erau arădeni…
Ce mai tura vura, dacă VREAU vaccin antirabic, cum nu am asigurările de sănătate plătite de vreo cîteva luni, jobless fiind, trebuie să pun jos 500 de lei în total, că o fiolă costă 100 lei şi-s musai cinci.
Punct.
Adică doar dacă vreau! Că de nu, pot sta bine mersi aşa, pot să o iau la fel de bine mersi pe arătură şi mai pot, foarte bine mersi să intru în contact cu oricine!
Şi ăi de se tem de H1N1…. Pepsi stimabililor! Pistol cu apă, cea rabie. Aia boală gravă! Acolo risc! Voila pericol!
Mulţumesc Primăriei din Arad pentru grija şi dragostea nemărginite arătate cetăţenilor, pentru ordinea pe care o ţin în municipiu. Exterminarea uzitînd de mijloace… canine conduce la o selecţie de-a dreptul naturală, nu-i aşa?
Ah, merde! Dar eu sînt timişoreancă! Nu că aici ar umbla covrigii cu cîini în coadă…
Ce căutam eu în Arad?…
Chiar aşa.
PS: ce mai învăţ eu la spital: că pentru muşcături de cîine, egal turbaţi ori ba, e esenţialmente util să pui pe rană păr ars de cîine… Acum ce n-am înţeles, este că musai să fie acelaşi cîine care te-a muşcat sau e bun şi altul, cîine să fie. Eeeeeii, leacurile adevărate astea sînt! Asta medicină! Ăsta panaceu! Mai ales cînd ţi se predă ştiinţa asta la spital 😉
PPS: ce învăţ eu de la… oameni de bine: Da’ ia dragă o sută de votcă: jumate o pui pe rană şi jumate o bei!!! Garantat! Împotriva a orice şi… oricui! Credeţi că nu au dreptate?…
Bienvenus en Roumanie.
PPPS: Singurul medic din galaxia asta în care am eu încredere şi îl cred… medicul meu de famile de vreo… x ani. De ce? De aia. Arătat, demonstrat, explicat, avut întotdeauna dreptate. Inteligenţă, răbdare, empatie, intuiţie… Da, intuiţie.
à la Mirella 