Kaufland Timisoara, control ca pe “Charles de Gaulle”…

 

     Voiam eu a organiza azi, în grădina personală, o… clacă. Adică adun nişte „hoveri”, mă ajută să tai ce nu pot tăia din motive de firez, seceră şi alte instrumente lipsă după care (sau în timpul) eu dau micii şi berea, fair enough, se poartă, cel puţin în patrie de cîteva mii de ani, vreo două, ar susţine unii.

     Buun. Mă înarmez eu cu micul rucsac din dotare, cînd zic mic mă refer la 40x25x10cm, geanta mea obişnuită e mult mai mare, în ideea că îl desfac şi în felul acesta pot căra mai uşor respectivele bunătăţi autohtone. Intru cu voioşie în Kaufland-ul din Calea Şagului, reuşesc, în viteză fiind, cu chiu cu vai să încarc jumătate de cărucior şi dau spre casele de marcaj, ah, iată am noroc, prind o „coadă” mai scurtă şi ajung în faţa duduii responsabilă cu scanarea cumpărăturilor şi încasarea banilor. Bună ziua, Bună ziua, zice, Deschideţi rucsacul. Mă uit la ea cu o privire tîmpă şi întreb, De ce? Păi aşa e regulamentul… Zic, Dar asta e geanta mea, am actele şi portofelul, vreţi să îl deschid şi să vă uitaţi ÎN el? Răspunde, sec şi prompt, Aşa e regulamentul, trebuia să îl lăsaţi la intrare. Domnişoară, cum să îl las la intrare, eu altă geantă nu am, asta este, am aici, repet, actele şi portofelul. Nu îl deschideţi? Păi nu. Dar dacă îl deschid şi nu găsiţi nimic în el care aparţine magazinului, vă dau în judecată, dumneavoastră mă acuzaţi de furt! Pune fătuca mîna pe telefon şi anunţă sec, Nu vrea să deschidă rucsacul, după care în mai puţin de 5 secunde mă trezesc lîngă mine cu un cetăţean frumos îmbrăcat într-o oarecare uniformă, de pază, din cîte am înţeles. Mă ia acesta cu un net aer de superioritate şi îmi ordonă să deschid rucsacul, ca el să se poată uita înăuntru. În el, în rucsac. Reiau discuţia absolut tembelă de mai sus cu tovarăşul respectiv, nu am nici o şansă, însă insist că dacă nu găseşte nimic în el care să nu îmi aparţină, voi cere despăgubiri pentru daune morale, eu fiind acuzată de furt. Ah, am uitat, agentul de pază Gheorghe Dogan pe numele lui, mi-a explicat că motivul pentru care trebuie să deschid rucsacul este că sînt… suspectă!!! Doamne fereşte, eu, suspectă? Dar n-am fost în viaţa mea, şi de ce mă rog, aaah, de furt!!!

     În momentul în care l-am întrebat dacă îmi face şi percheziţie corporală, avînd eu multe buzunare, i-am dat idei, se pare, aşa încît mi-a răspuns că după ce plătesc jumătate de bandă, cît ocupau cele ce voiam a cumpăra, să fac bine şi să mă prezint la serviciul de pază şi protecţie… Aha, să mă caute de tot…

     Asta a fost după ce am binevoit a deschide rucsacul şi a îi arăta portofelul, mica mapă cu acte şi un pacheţel cu şerveţele intime vechi de cîteva luni şi consumat pe trei sferturi, pe care l-a supus atenţiei casieriţei, întrebînd insistent, Avem aşa ceva aici? Ignorînd cu desăvîrşire eticheta altui magazin, cel de unde îl cumpărasem, lipită încă pe pachet… Am făcut stînga-mprejur şi, împingînd căruciorul gol, am ieşit din magazin.

     Mai rămînea să mă descalţe… ca pe aeroportul internaţional „Charles de Gaulle” din Paris. Acolo aproape că am înţeles…

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 16/05/2009.

6 Réponses to “Kaufland Timisoara, control ca pe “Charles de Gaulle”…”

  1. parcă mă simt mai bine când văd că se enervează şi alţii. încă mă uimeşte seninătatea cu care unii înghit rahat de genul ăsta. 🙂

    • Pai am depus o « reclamatie » (care oricum va fi ignorata) si am scris articolul asta… Mai mult ce putem face? Mai ales ca ei chiar sint convinsi ca au dreptate!!!

  2. de cand am aflat de patania ta, de cite ori intru in Kaufland sau altele de gen, tot imi fac de lucru in poseta ( care, stii ca nu e char mica…..) in speranta ca ma vede, observa, filmeaza, careva, sa intru si eu in rind cu lumea…… ce, numa’ eu n-am fata de infractor ?????

    apropo, micii de Kaufland sunt fooooaaaaaarte nashpa in ultimul timp, asa ca, pina la urma, chiar ne-au salvat ziua :-))))

    pupaturi !

    • 🙂 pai hai se rezolva, data viitoare cind mai mergi, vin eu in urma ta si incep sa zbier, Hotu’, prindeti hotu!!! 😀

  3. Eu am patit altceva la Kaufland: dupa ce am platit a venit la mine o matahala cretina de gardian si m-a pus sa recantaresc toate legumele si fructele…)).
    Evident m-am revoltat ca si tine , dar ce folos, nu poti sa lupti cu imbecilii.

    Dar atentie, mai nou daca mergi la BILLA langa spitalul judetean, la intrare sta exact in mijlocul drumului un gardian handicapat, ca nu pot sa-i zic altfel dupa cum arata,care te masoara cu privirea insistent de ti se face si frica.
    Cand iesi se uita de asemenea insistent dupa fiecare cumparator de parca in magazin suntem numai hoti.
    Mi se pare extrem de agresiv modul lor de comportament si nu cred ca mai intru la Billa, este o crasa lipsa de respect fata de client.
    Te duci in strainatate, nu -i vezi , nu-i simti si sunt sigura ca si acolo-si pazesc magazinele.
    La noi ti se face lehamite…

    • Pai la noi se merge cu prezumtia de vinovatie din start!, nu invers, ca in lumea civilizata…

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :