Curăţenie în rafturi

Fac curăţenie. Inclusiv în minuscula mea bibliotecă de doar cîteva sute de volume… Cea mare este la Arad. În casa părinţilor mei.

Intenţionam a arunca ce este de prisos… Ah, nu am găsit aproape nimic. Le scot, le şterg, le mângâi, le pun la loc… nu pot renunţa la nimic… Recitesc pasaje… Toate cărţile acestea sînt întreaga mea copilărie, adolescenţă, maturitate. Viaţa mea. Cum aş putea să le dau gunoiului? Să le ARUNC???

Pe urmă, gîndesc, cui mai servesc toate astea? Textele mii, poveştile, imaginile pictate în scris, cui??

Este prima dată cînd îmi pare rău că nu am copii şi doar pentru asta, cui rămîn toate minunile acestea?

Sigur că voi mai trăi ani şi ani, bine merci, însă… atunci, cînd voi fi acumulat şi mai multe cărţi, ce se va întîmpla cu ele?

Îmi spunea finul meu, acum ceva vreme, „să vii să vezi cum dăm foc cărţilor”… „nu avem nevoie de ele, avem internet, la ce ne folosesc?”…

Mi-a rupt sufletul… Pentru ce mai trăiesc? Pentru ce mai trăim, noi, generaţiile acelea… Aaaaa, sîntem dinozauri…, Ok, însă nişte dinozauri care comunică pe internet, care îşi fac site-uri şi blog-uri şi nu se lasă, şi nu vor a muri…

Mă duc să îmi aranjez minuscula mea bibliotecă, de doar cîteva sute de volume, să şterg praful şi să pun cărţile la loc. Pentru cei ce vor veni. Pentru cei care vor veni… Cei adevăraţi…

 

raft-carti

 

Pentru aceia şi scriu…

Figurina am adus-o de la Arad, este de cind ma stiu…

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 07/05/2009.

4 Réponses to “Curăţenie în rafturi”

  1. Aceeasi senzatie am avut-o si eu cu ceva timp in urma. Am vrut sa renunt la cateva carti, le-am deschis si am simtit in momentul acela ca renunt la ceva din copilaria mea.
    E pacat sa le arunci…la sa-le acolo, nu cred ca deranjeaza prea tare.

    • Sînt la loc…, asta e ca şi cu mîncarea, nu e voie să arunci mîncare…

  2. M-a intristat articolul tau. Si nu ar trebui. Bucura-te de cartile tale. Si eu mi le iubesc, ca si cum ar fi niste fiinte. Mi-a spus cineva odata ca e trist ca spun asta, ca nu am o viata. Am o viata, dar mare parte din ea este formata din cartile mele si din sentimentele pe care ele mi le trezesc. Sunt la fel de reale ca si sentimentele provocate de intamplari din viata mea. Nu renunta la cartile tale. Iti servesc tie. Eu sunt din generatia de mijloc, nici « dinozaur » nici « internet ». Le-am prins pe amandoua, si e in avantajul meu. Cred ca si tu ai avantajul asta. Bucura-te de el.

    • Merci pentru mesaj, asta e, poate ca peste citeva generatii se va reveni la citit carti, asa, ca un moft!, ca ceva rarisim si elitist si atunci toti vor da navala sa faca parte din… high society 😉

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :