Santana’s Earth’s Cry, Heaven’s Smile

Acum este foarte adevărat că această cîntare a Domnului Carlos Santana (care mi-a încîntat mie anii adolescenţei şi cei ai tinereţii – asta nu înseamnă că acum nu vibrez la fel…) se cheamă Europa, dar în acelaşi timp, subtitlul ei este acelaşi cu denumirea noului meu articol.  Îmi veni a scrie despre asta, à propos de seara de ieri, pentru care primisem un sms din partea companiei de telefonie mobilă la care îmi plătesc lunar facturile. Foarte exact, nu care cumva să îndrăznesc a întîrzia două zile, că instant rămîn fără serviciile respective. Şi îmi zicea sms-ul respectiv că începînd cu ora 20 jumate, cred, ar fi bine să opresc, răstimp de o oră, orişice legături cu prizele, cu întrerupătoarele şi, implicit, cu ceea ce ne dau ele nouă, adicătelea curent electric la doi douăzeci, aşa cum se obişnuieşte în patrie pentru micii consumatori, fiindcă tocmai urma a se celebra Ora Pămîntului, sărbătoare necunoscută mie pînă atunci şi la care compania subscria. De fapt era vorba de lumină.

Mai văd eu pe la ştiri, că toate marile oraşe se pregăteau pentru pana de curent bine organizată pe întreagă planetă. Parisul, cu a sa Tour Eiffel şi piramidele din curtea Louvru-lui, Rio cu al său imens Isus, Kolnul şi Catedrala sa, Washington cu casa lui albă, în fine, toate marile oraşe ale lumii, nu ştiu Bucureştiul ce urma a stinge, probabil casa poporului… Mesajul iniţiatorilor, frumos şi demn de laudă, Lasă Pămîntul să respire!

Oook… Mă aşez eu frumos pe canapeaua din camera personală, las doar o lampă cu picior aprinsă, şi cu ceasul în faţă, aştept ora în cauză la care să o decomutez şi pe ea. Şi stau. Şi mă gîndesc la Pămînt, la încălzirea globală, la ce am făcut noi, oamenii, cu planeta asta. Şi dintr-o dată îmi aduc aminte de anii copilăriei, ai adolescenţei şi de cei ai studenţiei mele de dinainte de 1989. Elev fiind, nu prea rămîneam eu pînă după miezul nopţii, însă ştiam că la timpul respectiv se ia lumina. Pînă a doua zi dimineaţa. Studentă ajungînd, nu o dată am învăţat, locuind în căminul studenţesc, şi mi-am desenat proiectele, în creion iar mai apoi în tuş, la lumina celor două lămpi cu gaz primite de acasă, dat fiind că la ora douăsprezece noaptea, se lua lumina. Planşeta A zero din lemn masiv, sprijinită pe două scaune, cu formatele respective de hîrtie, pentru că după zece ore de curs ori seminarii şi laboratoare zilnice, doar noaptea mai aveam timp pentru cele proiecte. Ah, nu, sîmbăta nu era liberă, aveam cursuri pînă după amiaza. Şi îmi aminteam eu cum învăţam la lumina lumînării, cum ne pregăteam pentru nu ştiu ce examen în aceleaşi condiţii…, iar la un moment dat mă gîndeam că sînt eu frustrată, că de fapt problema era a mea, comunismul nu mai e, cînd mi-am dat seama că ora cu pricina trecuse demult, timpul alocat de asemenea şi că nu mai era cazul a stinge lumina. Uff, am ratat-o pe asta! M-am simţit vinovată? Coupable, cum zic frantzujii care şi-au sacrificat întreaga splendoare a capitalei pentru o mică oră? Nu ştiu…

Nu cred…, eu doar rămăsesem ancorată într-un anume timp în care tot timpul stingeam lumina, asta este, poate că se compensează, eu am stins lumina în mai mult de jumătate din viaţa mea, Mă iertaţi, Domnilor, se pune?

O singură curiozitate am, oare chiar a rămas Casa Albă bizuită exclusiv pe lumînări timp de o oră ieri? Chiar au stins americanii lumina?

Ori Kremlin-ul…

Publicités

~ par Mirella Tonenchi sur 29/03/2009.

2 Réponses to “Santana’s Earth’s Cry, Heaven’s Smile”

  1. urma sa se ia lumina in Unirii, in seara respectiva, am auzit la radio, si, bineinteles , hop si eu sa vad « intunecimea »

    Culmea , era o multime de oameni acolo, care doar stateau si ….stateau…..pe intuneric !!!
    Si se simteau bine, era ceva inedit, aventura !!!

    Tin minte, pe vremurile apuse, cind se lua lumina, se dadea apa calda la noi in zona, aveam noi un vecin, Divinitatea sa-i de numa’bine, care lucra la punctul termic, si s-a prins el, ca, in zilele alea nu veneau controale de « sus »……

    si uite asa faceam si noi baie la lumina romantica a lumanarilor…

    Gindim pozitiv :-)))))))))))))

    te tzuK

    • 🙂 pai eu cred ca faceam baie la lumina luminarilor, da’ uite ca nu mi-am adus aminte, stateam cu intrerupatorul in mina si m-a luat valul 😉 Si nici nu sint nostalgica! Chiar n-am de ce…

Laisser un commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l'aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion / Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l'aide de votre compte Twitter. Déconnexion / Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l'aide de votre compte Facebook. Déconnexion / Changer )

Photo Google+

Vous commentez à l'aide de votre compte Google+. Déconnexion / Changer )

Connexion à %s

 
%d blogueurs aiment cette page :