Aici nu e iarbă
L’herbe sentait encore la mer et le poisson, sa clarté verte s’embuait de teintes aquatiques, son froissement se levait tel la rumeur des vagues brisés sur un lointain rivage, et je me suis alors dis que par ici, il n’y avait pas d’herbe, il y avait juste la mer, là où tout commence.
Şi iarba mirosea încă
a mare şi a peşte,
şi verdele crud avea ceva
din nuanţele apei,
şi foşnetul ei răzbătea
aidoma valurilor frînte
într-un ţărm departe,
şi mi-am spus,
aici nu e iarbă, e mare,
aici
e începutul.
à la Mirella 